Martin Luther și Reforma

Cursul prezintă viața și teologia lui Martin Luther în contextul creștinismului apusean târziu-medieval, dar urmărește și constituirea Bisericii Lutherane ca tradiție confesională distinctă. Reforma Lutherană nu va fi analizată doar ca eveniment politic și social, ci în primul rând ca dispută despre Evanghelie, autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, îndreptățirea păcătosului, Sfintele Sacramente (Taine) și natura Bisericii.

Vor fi distinse teologia lui Martin Luther, învățătura Confesiunile Lutherane și dezvoltarea Ortodoxiei Lutherane din Secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Atenție specială va fi acordată continuităților și diferențelor dintre tradițiile lutherană, romano-catolică, reformată și ortodoxă răsăriteană.

 

TEMA 1. MARTIN LUTHER ÎN BISERICA APUSEANĂ:

Păcatul, harul și căutarea unui Dumnezeu milostiv

 

Context istoric

Europa și creștinismul apusean la sfârșitul Evului Mediu: papalitatea, scolastica, nominalismul, viața monahală, practicile penitențiale și așteptările de reformare a Bisericii. Sfântul Imperiu Roman, universitățile germane și umanismul creștin.

Familia lui Martin Luther, studiile la Erfurt, intrarea în Ordinul Augustinian, hirotonirea și activitatea sa universitară la Wittenberg. Rolul lui Johann von Staupitz în îndrumarea spirituală a lui Luther.

 

Nucleul teologic

Frământarea lui Martin Luther nu trebuie redusă la o simplă „criză psihologică”. În centrul ei se află întrebarea teologică: cum poate păcătosul să stea înaintea Dumnezeului sfânt și drept?

Vor fi analizate:

• păcatul ca realitate care corupe întreaga persoană, nu numai ca sumă a unor fapte;
• distincția dintre păcatul originar și păcatele actuale;
• incapacitatea omului căzut de a dobândi prin propriile puteri împăcarea cu Dumnezeu;
• harul ca bunăvoință nemeritată a lui Dumnezeu în Cristos;
• înțelesul expresiei „dreptatea lui Dumnezeu” din Romani 1:17;
• îndreptățirea ca verdict și dar al lui Dumnezeu;
• credința ca primire a promisiunii, nu ca performanță omenească.

„Descoperirea Evangheliei” nu a fost un soi o convertire bruscă, ușor de datat, ci o maturizare exegetică și teologică produsă în timpul lecturii Psalmilor și al epistolelor Sfântului Apostol Paul.

 

Punte pentru dialogul ortodox-lutheran

Se vor compara, fără a declara pripit identitatea sau incompatibilitatea lor:

• justificarea și participarea la viața lui Cristos;
• caracterul juridic și caracterul restaurator al mântuirii;
• harul necreat în teologia ortodoxă și harul ca favoare și lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu în teologia lutherană;
• credința vie și roadele ei;
• îndumnezeirea și unirea credinciosului cu Cristos în anumite scrieri lutherane.

Trebuie subliniat că teologia lutherană nu reduce mântuirea la o ficțiune juridică prin care Dumnezeu îl declară drept pe un om rămas complet separat de Cristos. Dreptatea este „străină” deoarece vine din afara noastră, de la Cristos, dar Cristos însuși este dăruit credinciosului prin Cuvânt și Sfintele Sacramente.

 

Texte fundamentale

Romani 1:16–17; 3:21–28;

Galateni 2:15–21;

Martin Luther, Prefață la Epistola către Romani;

Martin Luther, Disputa de la Heidelberg;

Confesiunea Augustana, Articolele II–VI.

 

TEMA 2. INDULGENȚELE ȘI TEOLOGIA CRUCII:

De la pocăință la controversa eclezială context istoric

 

Indulgențele, pocăința sacramentală, pedepsele temporare și purgatoriul. Johann Tetzel, Arhiepiscopul Albrecht de Brandenburg și finanțarea bazilicii Sfântul Petru. Cele Nouăzeci și cinci de Teze, scrisoarea adresată lui Albrecht și problema istorică a afișării lor.

Tiparul a transformat o dispută universitară într-o controversă europeană, însă cele Nouăzeci și Cinci de Teze reprezintă in debit ci un program teologic complet al Reformei Lutherane. Martin Luther păstrează în 1517 numeroase elemente ale sistemului teologic și eclezial medieval pe care le va contesta ulterior.

 

Nucleul teologic

Tema centrală nu este numai corupția financiară, ci certitudinea iertării:

• poate iertarea fi condiționată de o satisfacție administrată ecleziastic?
• pe ce se întemeiază certitudinea credinciosului?
• care este raportul dintre pocăință, credință și absolvire?
• are Biserica autoritatea de a ierta păcatele și în ce sens?

Se va studia teologia crucii formulată la Heidelberg, în 1518. Teologia slavei caută să îl cunoască pe Dumnezeu pornind de la puterea, rațiunea și realizările omului. Teologia crucii îl recunoaște pe Dumnezeu acolo unde el a ales să se descopere: în Cristos răstignit, în slăbiciune și în promisiunea Evangheliei.

Această distincție nu glorifică suferința în sine și nici nu respinge rațiunea. Ea afirmă că rațiunea nu poate construi singură cunoașterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

 

Pocăința și Absolvirea

Trebuie corectată impresia că Luther ar fi eliminat mărturisirea păcatelor. Confesiunile Lutherane păstrează:

• mărturisirea păcatelor;
• Absolvirea rostită de pastor;
• autoritatea cheilor;
• caracterul obiectiv al iertării oferite în numele lui Cristos.

Critica este îndreptată împotriva obligativității enumerării exhaustive a tuturor păcatelor și împotriva transformării pocăinței într-o lucrare meritorie.

 

Punte pentru dialogul ortodox-lutheran

Discuții despre pocăința ca metanoia, rolul părintelui duhovnicesc, Absolvirea, satisfacția și epitimia. Este importantă diferența dintre caracterul medicinal al epitimiei ortodoxe și interpretarea ei ca satisfacție meritorie adusă dreptății divine.

 

Texte fundamentale

Cele Nouăzeci și cinci de Teze;

Martin Luther, Disputa de la Heidelberg;

Martin Luther, Despre indulgență și har;

Confesiunea Augustana, Articolele XI–XII și XXV;

Apologia Confesiunii Augustana, Articolele IV și XII.

 

TEMA 3. SCRIPTURĂ, TRADIȚIE ȘI AUTORITATE:

Reforma Lutherană ca dispută despre norma credinței

 

Întâlnirea cu cardinalul Cajetan, disputa cu Johann Eck, problema autorității papei și a sinoadelor, raportarea la Jan Hus, bula Exsurge Domine, excomunicarea și Dieta de la Worms.

Cele trei scrieri din 1520 vor fi așezate în contextul dezvoltării gândirii lui Luther:

• Către nobilimea creștină de națiune germană;
• Despre captivitatea babilonică a Bisericii;
• Despre libertatea creștinului.

 

Nucleul teologic

Principiul sola Scriptura nu trebuie prezentat ca și cum fiecare credincios ar interpreta individual Biblia, fără Biserică, Crezuri, Părinți sau slujire pastorală. În sens confesional, el afirmă că Sfânta Scriptură este singura normă profetică și apostolică infailibilă după care sunt judecate toate învățăturile.

Tradiția nu este automat respinsă. Biserica Lutherană primește:

• Crezul Apostolic, Crezul Niceo-Constantinopolitan și Crezul Atanasian;
• definițiile trinitare și cristologice ale Bisericii vechi;
• mărturia Părinților, atunci când aceasta exprimă învățătura Scripturii;
• forme liturgice și ceremonii istorice care nu contrazic Evanghelia.

Formula Concordiei distinge între Scriptură, ca normă normativă, și mărturisirile de credință, ca norme normate de Scriptură.

 

Oficiul Pastoral și „preoția tuturor credincioșilor”

Preoția baptismală a tuturor creștinilor nu înseamnă că oricine se poate declara pastor. Trebuie distinse:

• preoția comună a celor botezați, care au acces la Dumnezeu prin Cristos;
• Oficiul Pastoral instituit de Cristos pentru predicarea publică, administrarea Sacramentelor și iertarea păcatelor;
• chemarea și ordinarea publică;
• caracterul eclezial, nu pur individual, al slujirii.

Articolul XIV al Confesiunii Augustanta afirmă că nimeni nu trebuie să învețe public sau să administreze Sacramentele fără o chemare rânduită.

 

Punte pentru dialogul ortodox-lutheran

Aici pot fi abordate direct:

• Scriptura în Biserică;
• Sfânta Tradiție și tradițiile omenești;
• autoritatea sinoadelor;
• succesiunea apostolică;
• episcopatul și Oficiul Pastoral;
• problema primatului și a jurisdicției universale a papei.

Poziția lutherană nu este episcopalianism, nici ca congregaționalism obligatoriu. Confesiunea Augustana declară dorința de a păstra organizarea episcopală, dacă episcopii permit predicarea Evangheliei și administrarea Tainelor potrivit instituirii lui Cristos.

 

Texte fundamentale

Martin Luther, Despre libertatea creștinului;

Martin Luther, discursul de la Worms;

Confesiunea Augustana, Articolele V, VII, VIII, XIV, XXVIII;

Formula Concordiei, „Sumarul formulării și normei”.

 

TEMA 4. BISERICA ȘI MIJLOACELE HARULUI:

Botez, Euharistie, Absolvire și cult

 

Acest capitol constituie centrul cursului, deoarece aici se vede cel mai clar diferența dintre lutheranism și protestantismul reformat, anabaptist sau neoprotestant.

 

Biserica

Biserica este „adunarea sfinților în care Evanghelia este predicată curat, iar Sacramentele sunt administrate potrivit Evangheliei”. Ea nu este o simplă asociație voluntară a persoanelor care au aceleași convingeri.

Credința este creată și păstrată de Duhul Sfânt prin mijloacele exterioare ale harului:

• Cuvântul predicat;
• Sfântul Botez;
• Sfânta Euharistie;
• Absoluțiunea.

Duhul Sfânt nu este opus instituției, slujirii sau materiei. El lucrează prin mijloacele instituite de Cristos.

 

Predicarea Cuvântului

Predicarea lutherană se întemeiază pe distincția corectă dintre Lege și Evanghelie. Acestea nu reprezintă două părți contradictorii ale Scripturii, ci două moduri distincte prin care Dumnezeu vorbește omului.

Legea:

• descoperă voia sfântă a lui Dumnezeu;
• arată ce trebuie să facă omul și ce trebuie să evite;
• demască păcatul și nimicește orice pretenție de autojustificare;
• acuză și condamnă păcătosul;
• nu poate oferi puterea de a împlini ceea ce poruncește și nici iertarea păcatelor.

Evanghelia:

• nu este o nouă Lege sau un program de îmbunătățire morală;
• vestește ceea ce Dumnezeu a făcut pentru păcătos prin Isus Cristos;
• oferă gratuit iertarea păcatelor, justificarea și viața veșnică;
• creează și întărește credința prin lucrarea Duhului Sfânt;
• ]l prezintă pe Cristos ca Mântuitor, nu doar ca exemplu moral.

Legea spune: „Fă aceasta!”, dar nu poate da omului puterea de a împlini porunca. Evanghelia spune: „Cristos a făcut aceasta pentru tine!” și dăruiește ceea ce proclamă.

 

Sfântul Botez

Sacramentul Botezului este:

• poruncit de Cristos însuși;
• apă unită cu Cuvântul lui Dumnezeu;
• naștere din nou;
• iertare a păcatelor;
• unire cu moartea și învierea lui Cristos;
• mijloc prin care Duhul Sfânt creează credința.

Botezul pruncilor decurge din universalitatea păcatului și a promisiunii, nu dintr-o simplă tradiție culturală.

 

Sfânta Euharistie

Lutheranismul mărturisește că pâinea și vinul sunt, prin Cuvântul lui Cristos, adevăratul său trup și adevăratul său sânge, oferite creștinilor spre iertarea păcatelor. Trebuie evitate două caricaturi:

• lutheranii nu consideră Euharistia un simplu simbol al prezenței lui Cristos;
• ei nu încearcă să explice filosofic prefacerea prin doctrina transsubstanțierii.

Accentul cade pe cuvintele instituirii: „Acesta este Trupul Meu”; „Acesta este Sângele Meu”. Prezența este reală, sacramentală și obiectivă, nu dependentă de intensitatea credinței celui care se împărtășește.

 

Liturghia lutherană

Reforma Lutherană nu urmărește eliminarea cultului istoric, ci curățirea lui de elementele considerate contrare Evangheliei. Sunt păstrate:

• Liturghia;
• Calendarul bisericesc;
• Veșmintele liturgice;
• imnurile;
• semnul Sfintei Cruci;
• citirea pericopelor;
• Crezurile Bisericii;
• rugăciunea liturgică;
• celebrarea săptămânală a Euharistiei ca ideal confesional.

Liturghia în limba poporului și cântarea comunitară nu înlocuiesc caracterul sacramental al închinării.

 

Punte pentru dialogul ortodox-lutheran

Această secțiune permite o comparație serioasă între:

• prezența reală și prefacerea euharistică;
• epicleză versus cuvintele instituirii;
• Botez și Mirungere;
• invocarea sfinților și comemorarea lor;
• icoane, moaște și imagini sacre;
• caracterul sacrificial al Euharistiei.

Lutheranii pot vorbi despre Euharistie ca jertfă de laudă și mulțumire, dar resping înțelegerea Liturghiei ca repetare sau completare a jertfei ispășitoare, unice și suficiente, a lui Cristos.

 

Texte fundamentale

Catehismul Mic

Catehismul Mare;

Confesiunea Augustana, Articolele VII–XIII, XXIV;

Articolele de la Schmalkalden;

Tratatele lui Martin Luther despre Botez și Cina Domnului.

 

TEMA 5. FIINȚA UMANĂ ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU ȘI ÎN LUME:

voință, justificare, sfințire, vocație și cele două guvernări

 

Libertatea voinței

Disputa dintre Erasmus și Luther trebuie analizată strict în raport cu mântuirea. Luther nu susține că omul nu poate lua nicio decizie în viața cotidiană. „Voința înrobită” înseamnă că omul căzut nu poate, prin puterile sale naturale:

• să Îl iubească pe Dumnezeu;
• să creadă Evanghelia;
• să se convertească;
• să coopereze la începutul convertirii sale.

Convertirea este lucrarea Duhului Sfânt prin Cuvânt. După convertire, voința înnoită cooperează sub lucrarea harului, dar această cooperare nu devine temei al îndreptățirii, nefiind niciodată una completă.

 

Justificarea și sfințirea

Justificare (îndreptățirea / iertarea) și sfințirea trebuie distinse, dar nu despărțite:

• justificarea răspunde întrebării: cum este păcătosul primit de Dumnezeu?
• sfințirea răspunde întrebării: cum trăiește omul care a fost primit de Dumnezeu?

Faptele bune sunt necesare ca rod al credinței și ca slujire a aproapelui, dar nu sunt cauza mântuirii. Credinciosul rămâne, până la înviere, simul iustus et peccator: în întregime drept înaintea lui Dumnezeu prin Cristos și, totodată, marcat de păcat în existența sa pământească.

 

Vocația

Martin Luther respinge împărțirea vieții creștine într-o stare monahală „desăvârșită” și o stare laică inferioară. Familia, profesia, cetățenia și slujirea aproapelui sunt vocații în care Dumnezeu lucrează prin oameni. Căsătoria lui Martin Luther cu Katharina von Bora interpretată în acest context, nu doar biografic.

 

Cele două guvernări ale lui Dumnezeu

Dumnezeu păstrează lumea prin autoritatea civilă și zidește Biserica prin Cuvânt și Taine. Această distincție:

• nu separă lumea de suveranitatea lui Dumnezeu;
• nu identifică Biserica și statul;
• nu permite statului să creeze sau să impună credința;
• nu transformă Evanghelia într-un program revoluționar.

Războiul țărănesc și reacțiile dure ale lui Luther vor fi discutate critic, inclusiv tensiunea dintre chemarea sa inițială la pace și justificarea ulterioară a represiunii.

 

Punte pentru dialogul ortodox-lutheran

Se vor compara învățăturile despre sinergis și monergism, libertatea după cădere, asceza, monahismul, sfințirea, cooperarea omului renăscut cu harul și raportul dintre Biserică și autoritatea politică.

 

Texte fundamentale

Martin Luther, Despre voința înrobită;

Martin Luther, Despre libertatea creștinului;

Martin Luther, Despre autoritatea seculară;

Confesiunea Augustana, Articolele XVI, XVIII, XIX și XX;

Formula Concordiei, Articolele II, IV și VI.

 

TEMA 6. DE LA MARTIN LUTHER LA BISERICA LUTHERANĂ

Confesiunea Augustana, Cartea Concordiei și Ortodoxia Lutherană

 

O Reformă sau mai multe?

Trebuie corectată folosirea nediferențiată a termenului „protestant”. Lutheranii, reformații, anabaptiștii și spiritualiștii nu formează o singură tradiție teologică.

Vor fi analizate:

• opoziția lui Martin Luther față de Karlstadt și reformele impuse violent;
• conflictul lui Luther cu Zwingli despre Euharistie;
• Colocviul de la Marburg;
• respingerea interpretării pur simbolice a Euharistiei;
• diferențele privind Botezul pruncilor, predestinația, cristologia și raportul dintre Duhul Sfânt și mijloacele exterioare ale harului.

 

Confesiunea Augustana

Confesiunea de la Augsburg din 1530 nu urmărește întemeierea unei religii noi. Ea pretinde că învățătura prezentată este în continuitate cu Scriptura și cu Biserica universală și că dezacordul privește anumite abuzuri și dezvoltări doctrinare.

Este importantă structura ei:

• Articolele I–XXI: învățătura de credință;
• Articolele XXII–XXVIII: abuzurile corectate;
• Articolul XXI: afirmația că învățătura lutherană nu se abate de la Biserica universală în niciun articol de credință, ci corectează anumite abuzuri.

 

Cartea Concordiei 1580

Credința lutherană nu este definită exclusiv de opiniile personale ale lui Martin Luther. Norma confesională a Bisericii Lutherane este exprimată în Cartea Concordiei din 1580:

• cele trei Crezuri ecumenice;
• Confesiunea de la Augsburg;
• Apologia Confesiunii;
• Articolele de la Schmalkalden;
• Tratatul despre puterea și primatul papei;
• Catehismul Mic și Catehismul Mare;
• Formula Concordiei.

Aceasta permite explicarea diferenței dintre „ce a spus Luther într-un anumit moment” și „ce mărturisește normativ Biserica Lutherană”.

 

Ortodoxia Lutherană

Ortodoxia lutherană reprezintă fidelitatea Bisericii față de Sfânta Scriptură și față de mărturisirea apostolică a credinței, formulată în Confesiunile Lutherane. Ea îl așază în centrul întregii teologii pe Domnul Isus Cristos și proclamă justificarea păcătosului numai prin har, numai prin credință, datorită lucrării sale mântuitoare. Controversele de după moartea lui Luther;

• Matthias Flacius și disputele despre păcatul originar;
• Martin Chemnitz și examinarea Conciliului de la Trento;
• Jakob Andreae și alcătuirea Formulei Concordiei;
• Johann Gerhard și sistematizarea dogmaticii lutherane;
• dezvoltarea teologiei despre Scriptură, cristologie, justificare, Sacramente și Biserică.

 

Formula Concordiei clarifică îndeosebi:

• păcatul originar;
• voința liberă și convertirea;
• dreptatea credinței;
• necesitatea faptelor bune;
• întrebuințarea Legii pentru creștini;
• prezența reală;
• comunicarea însușirilor celor două naturi ale lui Cristos;

 

Moștenirea controversată

Ultimii ani ai lui Luther trebuie abordați fără idealizare:

• limbajul violent împotriva papalității;
• scrierile împotriva evreilor;
• conflictele politice și ecleziale;
• limitele personale și istorice ale reformatorului.

Scrierile antievreiești trebuie condamnate ca incompatibile cu porunca iubirii aproapelui și nu trebuie apărate prin apelul la context. În același timp, ele nu constituie articole de credință ale Bisericii Lutherane și trebuie deosebite de conținutul simbolurilor confesionale.

 

Punte pentru dialogul ortodox-lutheran

Întâlnirea finală se va concentra pe prezentarea dialogurile ortodox-lutherane:

• corespondența dintre teologii lutherani de la Tübingen și patriarhul Ieremia al II-lea;
• receptarea Confesiunii de la Augsburg în Răsărit;
• punctele de convergență trinitare, cristologice și sacramentale;
• divergențele privind Filioque, numărul Sacramentelor, invocarea sfinților, libertatea voinței, Tradiția și autoritatea Bisericii;
• distincția dintre apropierea liturgică exterioară și acordul dogmatic real.

 

Texte fundamentale

Apologia Confesiunii Augustana;

Formula Concordiei Epitome;

Martin Chemnitz, The Two Natures in Christ

Martin Chemnitz, Examination of the Council of Trent;

Corespondența Tübingen–Constantinopol.

 

 

OBIECTIVELE REFORMULATE ALE CURSULUI

 

La încheierea cursului, studentul trebuie să poată:

1. Explica principalele etape ale vieții lui Martin Luther în contextul Bisericii apusene târziu-medievale.
2. Distinge între evoluția personală a lui Martin Luther și doctrina normativă a Bisericii Lutherane.
3. Prezenta corect învățătura lutherană despre păcat, har, justificare, credință și fapte bune în teologia lutherană.
4. Explica relația dintre Scriptură, Tradiție, Crezuri și Confesiunile Lutherane în teologia lutherană.
5. Explica învățăturile depre Biserica, Oficiul Pastoral și Mijloacele Harului în teologia lutherană.
6. Explica învățătura despre Botez, Absolușiune și Sfânta Euharistie în teologia lutherană.
7. Distinge lutheranismul de tradițiile reformată, anabaptistă și neoprotestantă.
8. Identifica atât continuitățile, cât și divergențele dintre teologia lutherană și cea ortodoxă.
9. Explica rolul Confesiunii Augustana, al Cărții Concordiei și al Ortodoxiei Lutherane.
10. Evalua critic moștenirea istorică a lui Martin Luther fără a reduce teologia lutherană nici la biografia sa, nici la consecințele politice ale Reformei.

 

Metoda recomandată pentru fiecare întâlnire

Pentru a păstra caracterul compact și interactiv, fiecare întâlnire poate urma aceeași structură:

• 20% context istoric;
• 40% expunere doctrinară;
• 20% lectură și analiză de text primar;
• 20% comparație ortodox-lutherană și discuție.

Fiecărei întâlniri i-aș asocia o întrebare centrală:

• Cum poate păcătosul să stea înaintea lui Dumnezeu?
• Cum primește omul certitudinea iertării?
• Care este norma ultimă a învățăturii Bisericii?
• Cum ne dăruiește Dumnezeu concret harul lui Cristos?
• Cum trăiește în lume omul îndreptățit prin credință?
• Cine definește credința lutherană?

 

Scurtă bibliografie pentru curs

• Confesiunea Augustana

https://www.luteran.ro/confesiunile-lutherane/confesiunea-augustana-1530

• Micul Catehism al lui Martin Luther

https://www.luteran.ro/confesiunile-lutherane/micul-catehism-al-lui-martin-luther-1529

• Articolele de la Schmalkalden

https://www.luteran.ro/confesiunile-lutherane/articolele-schmalkaldice-1537

• Formula Concordiei Epitome

https://www.luteran.ro/confesiunile-lutherane/formula-concordiei-epitome-1577

• Tratat despre puterea și primatul papei

https://www.luteran.ro/confesiunile-lutherane/tratat-despre-puterea-și-primatul-papei-1537

• Martin Luther, Scrieri, vol. I–III, Logos.
• Timothy George, Teologia Reformatorilor.
• R.C. Sproul, Moștenirea lui Luther.
• Roland H. Bainton, Luther – omul și reformatorul.
• Martin Lurther, Lectures on Galatians.
• Robert D. Preus, A contemporary look at the Formula of Concord.
• C.F.W. Walther, The proper distinction betweel Law and Gospel.
• Paul Althaus, The theology of Martin Luther.
• F. Bente, Historical introduction to the Lutheran Confessions.
• Martin Brecht, Martin Luther, Vol. I-III.
• Martin Chemnitz, Examination of the Council of Trent, vol.I-V.
• Martin Chemnitz, Loci Theologici, vol.I-II
• Francis Pieper, Christian Dogmatics, vol. I–III.
• Robert D. Preus, The Theology of Post-Reformation Lutheranism.
• Robert Kolb, The Lutheran Confessions.
• Robert Kolb, Luther and the stories of God.
• Philip Melanchthon, Commonplaces, Loci Communes 1521.
• S. P. Mueller, Called to belive, teach and confess, an introduction to doctrinal theology.
• Robert D. Preus, Doctrine is life.
• J. R. Stephenson, The Lord’s Supper, Confessional Lutheran Dogmatics.
• David Scaer, Baptism, Confessional Lutheran Dogmatics.
• David Scaer, Law and Gospel and the Means of Grace, Confessional Lutheran Dogmatics.
• David Scaer, Christology, Confessional Lutheran Dogmatics.
• Jack Kilcrease, Holy Scripture, Confessional Lutheran Dogmatics.
• George Mastrantonis, Augsburg and Constantinople.

 

Cursul nu este numai despre viața lui Luther și începutul Reformei, ci o introducere reală în credința lutherană. Firul său conducător este: Evanghelia lui Cristos, primită prin credință și dăruită concret Bisericii prin Cuvânt și Sfintele Sacramente. Astfel, studenții vor putea întâlni lutheranismul în propria sa mărturisire, nu prin filtrul protestantismului generic sau al polemicilor confesionale ulterioare.